marți, 21 februarie 2012

Îmbrățișare

Ai simțit vreodată că te scufunzi?
Că nu mai aer?
Că ești amorțit și nu poți să zâmbești?
Că pereții te strâng?

Tu ești colacul meu de salvare.
Și oxigenul care îmi umple plămânii.
Ești surâsul care îmi dezmorțește fața
Și mâna care mă eliberează din strânsoarea pereților ,
Pentru ca , mai apoi , să mă strângi tu însăți...
În brațe.

Dar strânsoarea ta este una din care nu vreau să scap.
Este parfumată.
Și caldă.
Și...

Ei bine , este perfectă.

Perfecțiunea într-o îmbrățișare.
Într-o privire.
Într-o mângâiere.
Gând.
Șoaptă.
Sărut...

Cale intoarsa

Au plecat și visele mele.

Ai plecat odată cu ele.

Vino.

Adu-mi-le înapoi.
Am nevoie de ele.

Și dacă tot vii...rămâi.



Am nevoie și de tine.