- De ce ti-e frica?
Ce gand te chinuie atat de tare,incat nu mai lasi pe nimeni sa se apropie,sa te iubeasca?
- Mi-e frica de viata reala,spui tu.
Mi-e frica de rautatea si de uraciunea lumii exterioare.
Pana acum am trait protejat de carapacea altor ganduri,mai putin chinuitoare decat cele care mi se plimba acum, in nebunia lor, prin mintea mea tulbure.
Am fost protejat de alte lucruri.Lucruri care imi alungau nelinistea si responsabilitatea.
Lucruri care ma faceau sa ma gandesc la bine,la frumos,niciodata la ce ma asteapta acolo,afara.
- Stai linistit.Totul o sa fie bine.
Sunt aici sa te sprijin si sa sustin optimismul.
- Iti faci rau tie.Iti fac rau.Ne fac rau.noua.
Nu face asta.Nu te increde in mine,nu sta aproape de mine.
O sa se sfarseasca totul cu mine ranindu-te.
O sa se sfarseasca totul cu mine ranindu-te.
- Nu-mi pasa.Sunt acolo unde imi doresc sa fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu